Sărbătorile de iarnă - Reactualizare și nevoia de a fi mai bun

Nici nu trece bine de mijlocul lunii noiembrie și pe buzele tuturor este „Sărbătorile vin! Sărbătorile vin!”. Fără a face reclamă unui arhicunoscut produs, expresia respectivă nu face altceva decât să coroboreze începutul unui întreg proces de activare psihică având punctul culminant în noaptea trecerii dintre ani, iar ulterior își pierde din intensitate progresiv până în 7 ianuarie când se omagiază nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (care, de fapt, marchează sfârșitul festivităților în accepțiunea populară).

images

Dacă se defalcă această succesiune, se observă că momentul activator (în mod uzual atunci când se dă startul reducerilor de sezon) coincide cu creșterea nevoilor de socializare, shopping sau de împărtășire a experiențelor personale, aferente imboldului promovat pe toate canalele – de a fi mai buni. Unii psihoterapeuți afirmă că, de altfel, toți avem nevoie mereu de reajustarea propriei persoane, iar anumite evenimente ne permit să facem acest lucru într-un mod dezirabil social. Este într-adevăr mai comod să facem lucruri deosebite, să iertăm, să fim darnici  și mereu zâmbitori de sărbători, știind că și ceilalți fac acest lucru, decât să facem asta în fiecare zi, deși trebuința de dezvoltare personală există în decursul întregului an. Oare într-adevăr ne așteptăm la reîntoarcerea investiției (în sensul energiei psihice investită în comportament, ideații, manifestări, etc) și de fapt totul este doar o intrigă egoistă? Sau pur și simplu normalitatea este reprezentată de valori lipsite de umanism, iar noi ne atașăm de unele perioade pentru a ne permite luxul de a fi noi înșine? Părerile sunt împărțite și probabil răspunsul se află la un nivel care ține de propria personalitate, neputând fi extrapolat la întreaga populație.

Totuși, de ce avem nevoie de reactualizare? Pentru că, vrând-nevrând, evoluăm ca indivizi și ca specie. Uneori este greu de conștientizat că modul nostru de a fi și de a privi lucrurile ține de contextul bio-psiho-social actual și că urmașii noștri vor avea alte principii și o altă morală, iar la rândul lor vor simți acut nevoia de schimbare, de evoluție și de autenticitate.

A evolua înseamnă în primul rând a lua decizii, a urma un anumit comportament și a ne asuma rezultatele acțiunilor întreprinse. Deși necesitatea dezvoltării personale se prezintă sub aspecte multidimensionale, un lucru este cert: evoluția înseamnă viață.