Consilierea psihologică sau „Cum să scapi de probleme înainte ca acestea să apară”
- Details
- Created: Monday, 11 January 2016 18:12
- Hits: 1807
De ce să apelăm la consiliere psihologică?
Una dintre atribuțiile psihologului este consilierea. Cu ce se „ocupă” aceasta? Cu prevenirea acutizării unor situații care ar putea degenera în patologie. Fie că aceste situații sunt de ordin intern (stres, stări depresive, gânduri catastrofice, neliniște, etc) sau aparțin mediului social (probleme în cuplu ori în cadrul organizației unde se prestează munca), ambele variante au tendința de a se transforma ulterior în probleme atât de grave încât ar compromite funcționarea individului în parametri normali.
Studiile moderne au indicat că anxietatea și depresia reprezintă problemele pentru care 40% dintre persoane au solicitat ajutor psihologic. Totuși a existat ceva care a declanșat aceste probleme, dar ce anume încă nu s-a determinat exact. Se presupune că unul dintre factori ar fi lipsa ocupației pe termen lung sau mediu.
Atunci când oamenii se confruntă cu o problemă de viață, aceasta este de obicei în legătură cu activitatea (sau lipsa ei), dragostea și afecțiunea, iar ca prim simptom apare anxietatea. Privind în perspectivă, ei se simt nesiguri și nu știu ce se poate face privitor la problema lor.
După o perioadă de anxietate care se poate transforma în stres, indivizii anxioși sunt predispuși la creșterea agresivității, devin furioși, învinuiesc pe alții pentru problemele lor sau adoptă obiceiuri autodistrugătoare cum ar fi consumul de alcool și fumatul. Toate aceste comportamente provoacă, prin urmare, probleme în relația cu partenerul.
Doar după un lung interval petrecut într-un marasm perpetuu (de obicei câțiva ani) se apelează la un specialist și, chiar dacă este mai bine mai târziu decât niciodată, totuși este trist acest fapt deoarece de multe ori este mai ușor pentru oameni să găsească soluții la problemele lor atunci când acestea sunt încă în stadiul incipient, decât după ce au renunțat la găsirea soluțiilor. În consecință, în etapa finală cuplurile se confruntă deja cu abilități de comunicare deficitare, dificultăți în cooperare și productivitate, la acestea adăugându-se stresul, grijile economice și financiare. Numai atunci cuplurile caută consiliere din dorința de a face relația să „funcționeze” din nou, să găsească modalități mai bune de a comunica unul cu altul, dar din nefericire în cele mai multe cazuri nu mai poate fi vorba de consiliere, ci de psihoterapie, intervenție mult mai laborioasă și de lungă durată.
Cu toate acestea, există două blocaje principale referitoare la contactarea serviciilor de consiliere.
Un prim motiv ar fi că oamenii, în special bărbații, nu caută ajutor temându-se de stigmatizarea socială asociată vizitei la psihoterapeut și, prin urmare, suferă inutil perioade lungi de timp, manifestând dureri emoționale, anxietate, excese de furie, resentimente vechi și depresie. Ei privesc apelarea la ajutorul de specialitate ca ceva jenant, alegând să se chinuie singuri și așteptând să „treacă” de la sine (problemele acutizându-se, însă) decât să admită că ar avea nevoie de susținere.
O altă preocupare este costul, mai ales în cazul persoanelor care nu au un venit stabil, și se pornește de la premisa că onorariile sunt mari și rezultatele pot sau nu să apară. Totuși, dacă se face un calcul simplu, se observă că 4-5 ședințe de consiliere psihologică sunt mult mai accesibile decât ani de psihoterapie sau îngurgitatul a mii de medicamente.
În concluzie: are sens să apelăm la consilierea psihologică? Răspunsul depinde de nevoile și de deschiderea fiecăruia. Dacă cineva se obișnuiește cu o satisfacție redusă a existenței și i se pare normal să sufere și să trăiască drame în fiecare zi, atunci probabil că… nu.
Religia și căutarea sensului 
Totuși titlul articolului se referă la nevoia de schimbare. De ce anume schimbare? Pentru că, invariabil, contextul bio-psiho-social al zilelor noastre promovează atitudini, ideații și reprezentări mentale nocive, toxice pentru existența noastră psihică și de ce nu, pentru noi ca și indivizi. „Trebuie să mergi la școală!”, „Du-te la muncă!”, „Luptă ca să fii cel mai bun!”, „Cumpără-ți cea mai tare mașină!”, „Trebuie să fii bogat, cu bani poți cumpăra orice!”, „Distrează-te și bea până dimineață!”, „Teme-te de extratereștri!”... Toate aceste îndrumări adânc înrădăcinate în cultură nu fac altceva decât să îndepărteze omul de esența lui inițială, iar căutarea scopului devine din ce în ce mai ambiguă. De aceea apare paradoxul când o persoană considerată de ceilalți ca fiind „de succes”, cu multe realizări pe toate planurile, comite sucidul. În psihologie există conceptul de satisfacție a vieții, pe scurt, cum se simte omul în starea actuală. În mod ciudat, această satisfacție ține foarte puțin de școlarizare, posesiuni materiale sau de modul cum este perceput la nivelul grupului. În mare parte, aparține de modul cum își percepe individul existența, cât de bine își are integrate în sine principiile, valorile, convingerile și cum se raportează la restul. Ei bine, un om cu un nivel ridicat al spiritualității va avea o satisfacție a vieții mult peste medie.
