Blocajul emoțional

Details

Created: Friday, 06 March 2015 00:33

Hits: 12395

    Ai senzația că ești captiv într-un carusel ce se-nvârte încontinuu, ajungând mereu în punctul din care ai plecat? Vezi totul în jurul tău în aceleași nuanțe închise în fiecare zi? Ai vrea să schimbi ceva, dar simți că nu poți controla ceea ce ți se întâmplă? Par lucruri destul de banale și care se regăsesc în societatea actuală, le vezi la partenerul de viață, le observi la vecinul de sus sau la șeful tău.

   Totuși nu țin deloc de normalitate, și trebuie înțeles faptul că așa-numita „tristețe interioară” nu ține de starea ta naturală, este vorba de un blocaj emoțional și reprezintă o problemă care poate fi combătută cu ajutorul psihoterapiei. Psihoterapia însă nu promite că va schimba complet modul tău de a percepe lumea și a te percepe pe tine într-o singură ședință.

   În definitiv terapeutul nu este un mag, nu deține toate răspunsurile și mai ales nu poate rezolva nimic de unul singur. Este nevoie de tine și de colaborarea ta, de determinarea și de dorința ta de a depăși momentul critic. Unii teoreticieni afirmă faptul că blocajul emoțional ține mai mult de partea non-clinică și apare de mai multe ori pe parcursul vieții dar nu are implicații adânci sau repercusiuni de natură să distragă omul de la funcționarea sa în norme decente. Ei bine, aceste „norme decente de funcționare” nu reprezintă altceva decât a te complace într-o situație deloc plăcută și nefirească. Un blocaj emoțional poate fi depășit atâta timp cât ai găsit relația dintre ceea ce a dus la formarea lui și momentul activării. Deși pare ceva destul de ușor de atins, nu este deloc așa, drumul până la a înțelege și accepta această relație este unul lung și insidios. Poți porni la drum de unul singur prin introspecție și reeditare mentală a unor evenimente trecute și pe care le consideri importante, poți căuta susținere în familie, în cadrul relațiilor familiare sau poți apela la psihoterapeut. Fiecare dintre aceste căi este utilă și are randamentul ei, însă un lucru este important: nu lăsa blocajul emoțional să-ți domine existența, meriți să fii fericit(ă)!

Să fim sănătoși gândind pozitiv

Details

Created: Friday, 06 March 2015 00:19

Hits: 1978

    Multe studii au fost efectuate cu privire la eficiența optimismului ca un fenomen psihologic și utilizarea lui în psihoterapie, ceea ce a dus la diverse formulări teoretice ale aceluiași concept, utilizate ca „dispoziție”, „stil atribuțional”, „prejudecată cognitivă” sau „iluzie comună”. Acest articol este o încercare de a explora ideea de optimism și relațiile sale cu sănătatea mentală, sănătatea fizică, adaptabilitatea, calitatea vieții, stilul de viață sănătos și percepția de risc. 

    Așteptările pozitive și negative privind viitorul sunt importante pentru înțelegerea vulnerabilității la tulburările psihice, în special cele care țin de starea de spirit, tulburările de anxietate, precum și bolile fizice. O relație pozitivă semnificativă apare între optimism și strategiile de coping axat pe suportul social, punându-se accent pe aspectele pozitive ale situațiilor stresante. Prin adaptarea forței de muncă la strategii specifice de coping, optimismul exercită o influență indirectă asupra calității vieții. Există dovezi că oamenii optimiști prezintă o calitate mai bună a vieții, comparativ cu cei cu un nivel scăzut de optimism sau cu cei pesimiști. Optimismul poate influența în mod semnificativ sănătatea mentală și fizică prin crearea unui stil de viață sănătos, comportamente adaptative și răspunsuri cognitive asociate cu o mai mare flexibilitate, capacitate de rezolvare a problemelor și o abordare mai eficientă a informațiilor negative. Așa cum este de obicei înțeles, termenul de „optimism” cuprinde două concepte strâns corelate: primul este înclinația de a spera, în timp ce al doilea se referă la tendința de a crede că trăim în „cea mai bună din toate lumile posibile”, așa cum susține filozoful german Gottfried Wilhelm Leibniz. Scheier și Carver au teoretizat „dispoziția” față de optimism în studiile lor și l-au numit „optimism dispozițional”, considerând-o ca o trăsătură de personalitate echilibrată în timp și în diverse situații. Aceasta influențează modul în care indivizii se împacă cu prezentul, trecutul și evenimentele viitoare din viață.

        Persoanele optimiste sunt pozitive cu privire la evenimentele din viața de zi cu zi. În cercetările efectuate cu privire la acest punct de vedere, corelații pozitive au fost găsite între optimism și percepția mentală a bunăstării. Subiecții optimiști tind să aibă atitudini protectoare, sunt mai rezistenți la stres și sunt înclinați să utilizeze strategii de coping mai adecvate. În contrast, studiile efectuate de Peterson și Seligman, care au fost preponderent orientate spre înțelegerea bazelor psihologice ale pesimismului, duc la o concepție opusă, la un „stil atribuțional”, caracterizat prin tendința de a crede că evenimentele negative sunt inconstante (nu se vor repeta), exterioare (eu nu sunt responsabil pentru eveniment) și specifice (evenimentul este auto-limitat și nu va influența nici o altă activitate de-a mea).

       Optimiştii cred că evenimentele pozitive sunt mai stabile și mai frecvente decât cele negative. Ei cred că pot evita problemele din viața de zi cu zi, că le pot împiedica să apară sau că le pot rezolva, prin urmare aceștia fac față situațiilor stresante cu mai mult succes decât pesimiștii. Referindu-se la punctul de vedere al cogniției sociale, un al treilea punct de vedere susține că optimismul este consecința de subestimare a percepției cognitive de risc, cu alte cuvinte, o „prejudecată” pentru Sine. Această prejudecată reflectă convingerea optimistului că evenimentele pozitive sunt mult mai probabile să apară la el/ea, în timp ce evenimente negative afectează preponderent alte persoane. Weinstein a numit acest fenomen drept „optimism nerealist”. Prejudecata optimistului nu este o trăsătură de personalitate ca optimismul dispozițional, ci mai degrabă o distorsiune sistematică cognitivă de luare în considerare a probabilității proprie de a întâlni evenimente negative. Așteptările pozitive și negative în ceea ce privește viitorul sunt importante pentru înțelegerea vulnerabilității la tulburările psihice, în special tulburările de dispoziție.

        Studii recente au descoperit o corelație inversă între optimism și simptomele depresive precum și între optimism și ideile suicidare. Ca atare, optimismul pare a avea un rol moderator important în asocierea dintre sentimentele de pierdere a speranței și ideile suicidare. În legătură cu aceasta, s-a studiat asocierea dintre „optimismul dispozițional” și depresie la victimele unui dezastru natural. Rezultatele acestui studiu arată că, în comparaţie cu optimiștii, pesimiștii au manifestat mai puține speranțe pentru viitor și au fost supuși unui risc ridicat pentru tulburări depresive și de anxietate, cu afectarea ulterioară a funcționării sociale și a calității vieții. Rolul optimismului asupra calității vieții a fost investigat în cazul tulburărilor depresive în curs de dezvoltare la pacienții care suferă de patologii somatice, fiind găsită o corelație semnificativă inversă între optimismul dispozițional și nivelul de satisfacție în viață, pe de o parte, și simptomele depresive care apar după un eveniment cardiovascular, pe de altă parte. A fost ridicată problema folosirii psihoterapiei pentru a promova o dispoziție optimistă la subiecții pesimiști, dezvoltând astfel o strategie eficientă de a lupta împotriva depresiei. Dovezi cu privire la acest subiect au apărut din studiile efectuate pe victime ale evenimentelor catastrofale, cum ar fi dezastrele naturale. Acest lucru a fost observat chiar și într-o sesiune de psihoterapie cognitiv-comportamentală, care a vizat consolidarea sentimentului de control și de a face față tulburărilor rezultate în urma unui dezastru natural.

        O ședință de psihoterapie ar putea, prin urmare, contribui la îmbunătățirea bunăstării individuale. O intervenție scurtă de acest tip, axată pe recuperarea unei strategii de coping activ și recâștigarea controlului, poate fi semnificativă pentru victimele „pesimiste”, având în vedere că ele sunt mai înclinate în a evita problemele și a renunța, în loc de a încerca să recâștige controlul asupra vieții lor. 

Optimism sau pesimism: ce alegem?

Details

Created: Friday, 06 March 2015 00:16

Hits: 1653

     Una din cele mai mari diferenţe dintre persoanele triste și cele fericite constă în modul de a privi viața. Psihologii susțin că cei care adoptă o atitudine negativă „colecționează” lucruri, persoane, situații care să demonstreze că, într-adevăr, viața este așa cum o văd ei: tristă, dură, fără speranță, în timp ce oamenii cu o atitudine pozitivă adună „dovezi” ce susțin faptul că viața e plină de lucruri, persoane și experiențe minunate ce merită trăite.

     Indiferent de atitudinea pe care o avem vis-a-vis de problema cu care ne confruntăm, ambele abordări ne vor aduce mai mult din ceea ce susținem a fi adevărat. Trebuie să ținem cont, însă, de faptul că problema respectivă există, este reală, în ciuda faptului că nu ne-am dorit acest lucru. Atitudinea pe care o vom avea în continuare nu va anula problema, ci ne va conduce spre perpetuarea acesteia sau spre rezolvarea ei, totul depinde de ceea ce alegem să gândim, să vedem și să manifestăm. Consilierea și psihoterapia au rolul de a ne îndruma spre găsirea modului cel mai potrivit de a aborda situația și de a descoperi metode eficiente de „coping” sau de a face față problemei.

    Se poate întâmpla ca problema respectivă să fi fost creată de noi, direct sau indirect, dar e foarte posibil ca aceasta să existe și fără ca noi să fi avut vreo influență asupra sa. Dacă lucrurile s-au întâmplat ca în primul caz, cea mai mare greșeală pe care o putem face este să rămânem axați pe ideea că noi suntem vinovați, ceea ce nu ne va duce decât la închiderea în noi înșine, ne va crea teama că vom da greș din nou și ne va opri de la asumarea unor noi responsabilități. Pentru a putea depăși această stare, este necesar să ne iertăm, acceptând faptul că a greși e ceva natural, nu ni se întâmplă doar nouă, important e să învățăm câte ceva din fiecare experiență pe care o avem.

    În cazul în care noi nu am avut nici o influență asupra problemei cu care ne confruntăm, sau în cazul în care știm că aceasta nu va dispărea orice am face, atunci e momentul să reconsiderăm poziția pe care o adoptăm față de problemă. O atitudine negativă ne va da o stare permanentă de rău, ne vom simți neputincioși la gândul că nu putem schimba nimic, lucru care poate duce la scăderea încrederii în propria persoană, distorsionarea percepției asupra realității, deteriorarea relațiilor cu cei din jur. De ce să avem parte de toate aceste lucruri, când le putem evita?

   Multe studii realizate în acest domeniu au demonstrat importanța relației dintre sănătatea fizică și optimism, precum și dintre optimism și sănătatea mentală. A fost observat faptul că, în contrast cu optimismul, pesimismul este corelat cu ipohondria. S-a observat că în trei ani de la menopauză, arteroscleroza carotidiană a avut tendința de a progresa mai lent la femeile optimiste, comparativ cu „colegele” lor pesimiste. Cu referire la bolnavii de cancer, s-a demonstrat faptul că scorurile mari pe elementele pesimiste obținute de subiecții lotului experimental au prezis în mod semnificativ riscul de deces prematur la pacientele tinere cu cancer de sân. Printre pacienții cu cancer la gât sau cap, optimiștii au dovedit, în mod semnificativ, o durată mai mare de supraviețuire la un an după diagnostic, comparativ cu pesimiștii.

    Deși optimismul este de obicei considerat a fi un factor de protecție în ceea ce privește bunăstarea și sănătatea fizică și psihică, unele cercetări au sugerat că acest lucru nu este valabil întotdeauna, fiind constatat că optimismul nu prezice rate mai mici de mortalitate în rândul pacienților ce sufereau de cancer pulmonar, de asemenea studiile referitoare la sistemul imunitar s-au dovedit a avea rezultate contrastante. Pe de altă parte, s-a constatat că un nivel ridicat de optimism nu a conferit nici o îmbunătățire clinică la pacienții cu SIDA, cu toate că nivelul moderat a fost asociat cu un sistem imunitar mai eficace. Au fost examinate două ipoteze care ar putea explica aceste rezultate: ipoteza „dezamăgire”, susținând că factorii de stres persistenți și necontrolabili ar reduce așteptările pozitive, tipice optimiștilor și, prin urmare, ar reduce și controlul asupra situației, rezultând o slăbire a sistemului imunitar. Cealaltă este ipoteza „angajament” care teoretizează că persoanele optimiste sunt mai ușor de atras în încercarea de a rezolva o problemă, în timp ce pesimiștii au tendința de a nu se implica total, astfel fiind expuși la stres. Ca atare, în cazul unor boli grave cum ar fi SIDA, atunci când este asociată cu niveluri ridicate de cortizol și adrenalină, prezente în mod tipic atunci când pacienții se confruntă cu stresul, optimismul poate determina de fapt o scădere a mecanismelor de apărare ale sistemului imunitar.

    Prin urmare, e posibil ca schimbarea atitudinii într-una pozitivă și acceptarea a ceea ce nu putem schimba să nu ne rezolve problema, în cazul în care ne confruntăm cu o boală cunoscută a fi incurabilă, o disfuncție sau un deficit ce nu poate fi remediat, dar în mod cert ne va ușura situația, ajutându-ne să ne adaptăm, să ne creem un nou stil de viață care să ne permită să ne bucurăm de tot ceea ce putem într-adevăr să facem. Dacă problema nu e imposibil de rezolvat, o atitudine pozitivă ne va deschide calea către găsirea de noi soluții pe care probabil nu le-am putut observa înainte din cauza „cortinei” ce am pus-o între noi și „marea” de opțiuni și oportunități ce se așterne în fața noastră.

    În concluzie, avem mereu la dispoziție șansa de a alege, depinde doar de noi cum decidem să privim lucrurile, sau așa cum spunea și Albert Einstein, există doar două moduri de a ne trăi viața: crezând că nu există miracole sau văzând totul ca fiind un miracol.