Autoanaliza funcțională
Majoritatea oamenilor apelează la un psihoterapeut atunci când nu mai au nicio altă soluție, de multe ori la insistențele celor apropiați, considerând terapia drept o ultimă încercare înaintea renunțării la luptă. Totuși, înainte de a ajunge la soluții de genul celei de sus, există o metodă extrem de eficace care poate compensa în parte prezența specialistului. Metoda se numește autoanaliza funcțională și constă în identificarea și acceptarea cauzelor care pot afecta starea de bine.
Mai jos sunt prezentate câteva principii esențiale pe care se bazează autoanaliza funcțională:
1. Principiul schimbării. Obiectivul principal al autoanalizei este transformarea gândurilor și comportamentelor disfuncționale. Acest lucru duce implicit la schimbare, atât în plan intern, cât și în plan social. Cu toate acestea, schimbarea este un proces volițional, care implică motivație. Nu este destul să dorim ca ceva să se întâmple, este preferabil să depunem un efort conștient și continuu. Posibilitatea unei schimbări este în corelație directă cu nevoia de a modifica ceva în viața noastră pentru că nu ne simțim bine. Fără această nevoie, schimbarea nu are loc.
2. Principiul conștientizării fenomenelor. Orice acțiune are și un efect al cărui rezultat depinde de foarte mulți factori, posibil independenți de voința noastră. Pe lângă factorii necunoscuți care pot interveni oricând, sunt de asemenea și parametrii pe care-i putem influența, dacă suntem conștienți de existența lor. Dacă încercăm să reproducem o acțiune, vom obține un rezultat asemănător cu cel de prima dată, așa că este preferabil să ne dăm seama de comportamentele care ne-au provocat neplăceri, pentru a nu le mai repeta.
3. Principiul acceptării. A te accepta pe tine ca întreg, cu bune și rele, este primul pas spre a fi mai bun. A-i accepta pe ceilalți cu tot ceea ce reprezintă ei ca ființe umane este idealul de atins în scopul transformării tale.
4. Principiul dezvoltării perpetue. Orice ființă umană este în continuă schimbare, manifestând dinamism intern și extern. Este dificil să caracterizezi un om conform unor informații rezultate din comportamentele anterioare, oricine are posibilitatea și șansa de a se schimba în fiecare moment al vieții. Dacă astăzi ești un om care a greșit, mâine poți fi un om care și-a iertat greșeala, a cerut să i se ierte greșeala, a îndreptat răul făcut și a mers senin mai departe.
5. Principiul onestității. În primul rând, este necesar să-ți recunoști toate acțiunile, să-ți asumi comportamentul și să-ți admiți paternitatea gândurilor. Acest principiu este cel mai greu de atins pentru că el este în opoziție atât cu mecanismele inconștiente de apărare, cât și cu mecanismele de coping dezadaptative.
