Cine n-a auzit de Bau-Bau și nu a tremurat înspăimântat de poveștile bunicilor? Cine nu a trăit cu sufletul la gură aventurile lui Făt-Frumos mereu în luptă cu diverse făpturi fantastice? Care dintre noi nu s-a cuibărit sub plapumă de frica lupului mâncător de iezi?

lupul

Încă de mici suntem educați pentru a crede în apariția unor entități a căror existență nu a fost demonstrată vreodată și totuși se perpetuează ideea că „cineva, undeva le-a întâlnit”, lucru care nu face altceva decât să întărească niște credințe iraționale. La vârsta copilăriei ar fi mai educativ și benefic să perpetuăm niște obiceiuri sănătoase folosind metafore și simbolizări pur imaginative (ex: educarea copiilor să nu deschidă ușa străinilor când sunt singuri acasă, susținerea unui comportament dezirabil social după exemplul eroului din poveste), dar mulți dintre noi continuă să creadă și să promoveze aceste precepte și la vârste adulte.

Din nefericire, există tendința de a considera reale niște produse ale imaginației și, mai mult decât atât, se adoptă și diverse strategii pentru a evita influența nefastă a acestora. Mereu apar la știri diverse situații în care x sau y aprinde lumânări și face diverse ritualuri pentru a se păzi de strigoi, pune la geam ghirlande cu usturoi de frica vampirilor, nu iese din casă în noaptea de Sânpetru, nu merge prin păduri de teama Ielelor, etc. Până aici am putea spune că totul este în limita normalității și a contextului cultural (fiecare este liber să creadă în ceea ce dorește), însă problemele apar atunci când sunt implicate și persoane reale cărora le sunt atribuite calități paranormale și de multe ori de natură malefică. Un om care suferă de hirsutism poate fi considerat vârcolac, albinismul aduce a vampirism, iar o femeie singură cu diverse afecțiuni clinice (nevroză, psihoză) are calități magice… Aceste persoane sunt imediat excluse, evitate, supuse oprobiului social și de multe ori învinuite de apariția oricărei situații neobișnuite.

Este mult mai ușor să învinuiești pe altcineva decât să-ți recunoști ignoranța sau greșelile. Este facil să atribui cauze supranaturale oricărui rezultat nefast pe care l-au generat propriile tale acțiuni sau inacțiuni. Toate aceste mentalizări nu fac altceva decât să-ți protejeze imaginea de sine și să te ajute să treci mai ușor peste faptul că ești om, că ești limitat în cunoaștere și ești supus greșelilor.

Prin urmare, parafrazându-l pe Joshua Gates, ajungem la concluzia următoare: dacă nu există ființe mitologice care să ne bântuie nopțile, atunci obiectul fricilor noastre nocturne suntem doar noi. vrajitoare