De ce acționăm impulsiv?
Voința se referă la efortul pe care-l facem pentru a controla comportamentul impulsiv. Astfel, ea poate fi privită ca o resursă, ceea ce înseamnă că există ceva deliberativ în mintea noastră, dar care are o energie limitată. Această energie, prin angajarea în acte de autocontrol, se epuizează în timp la fel ca un mușchi care devine obosit după o perioadă de efort. Atunci când resursele sunt epuizate, oamenii au tendința de a acționa din impuls și sunt mai susceptibili de a fi influențați de dorințele lor primare, proces regretabil pe termen lung.
În continuare vom prezenta un model constând în 5 factori cheie care pot slăbi temporar voința, producând reacții impulsive:
1. Alcoolul - Intoxicația reduce rezistența la tentații și slăbește controlul inhibitor. Intoxicația alcoolică reduce conștiința de sine, îngustează sfera atenției și conduce, astfel, la pierderea autocontrolului.
2. Stresul - Depășirea unei situații stresante presupune folosirea voinței pentru a controla comportamentul. Stresul de zi cu zi poate paraliza cortexul prefrontal, influențând negativ funcția executivă a creierului care moderează concentrarea, planificarea, luarea deciziilor și judecata. Ca rezultat, ne pierdem capacitatea de a fi flexibili și începem să funcționăm implicit în mod automat. De exemplu, chiar dacă suntem foarte echilibrați și antrenați, presiunea și anxietatea generate de un examen lung (sau un interviu) de multe ori cauzează încetinirea sau chiar „închiderea” în întregime a abilităților de comunicare și de raționament. Această experiență este cunoscută drept „cedare în urma unei presiuni psihice”.
3. Glucoza - are un rol vital în cadrul voinței. Dovezile arată că exercitarea voinței scade zahărul din sânge, ceea ce reduce progresiv exercitarea capacității de auto-control. Creierul este un mare consumator de energie, folosind aproximativ 20% din caloriile asimilate. În mod ironic, restricția calorică din dietă produce scăderea glicemiei, care subminează voința necesară pentru a rezista ingestiei de alimente. Glucoza în sine nu intră în creier, dar este transformată în neurotransmițători, cum ar fi serotonina, carența căreia produce impulsivitate. De exemplu, persoanele cu hipoglicemie sunt mult mai susceptibile de a avea probleme de concentrare și de control asupra emoțiilor negative, atunci când sunt provocate. Totodată există dovezi științifice ce sugerează că elevii care sar peste micul dejun performează la școală mai redus decât cei care mănâncă dimineața.
4. Prea multe ocupații - Oamenii cu un program aglomerat sunt cei care au, de obicei, un comportament mai impulsiv. Într-un moment de stres extrem, de multe ori uităm chiar și numele persoanelor pe care le cunoaștem bine. Când mintea este preocupată, memoria pe termen scurt e cea care ghidează alegerile noastre. Această perspectivă sugerează că potențialii cumpărători distrași de muzică sau stimuli vizuali activi (ecrane, panouri) vor avea tendința impulsivă de a-și crește achizițiile. În schimb, atunci când dispar stimulii externi, prevalează contextul general și suntem mai puțin preocupați de senzații.
5. Epuizarea - Efectuarea unei serii decizionale care implică un conflict intrapsihic (de exemplu: încercarea de a impresiona pe alții, de a răspunde cu amabilitate la un comportament nepoliticos sau de planificare a unui eveniment major cum ar fi nunta) duce la epuizarea energiei Sinelui și, implicit, la o pierdere a motivației. Astfel, la sfârșitul unei zile lungi și obositoare, oamenii au mai puține resurse pentru a depăși nevoia de a consuma o gustare tentantă decât au avut la începutul zilei. Aceasta explică de ce majoritatea dietelor sunt întrerupte seara.
Modelul unei surse limitate a voinței oferă, prin urmare, și o imagine a strategiilor care pot fi utilizate pentru a îmbunătăți capacitatea de auto-control. Suntem nevoiți a trata voința ca o resursă limitată și importantă.
Un sfat general valabil este concentrarea pe un singur proiect la un moment dat. Concentrarea efortului pe unul sau cel mult câteva obiective simple cresc șansele succesului. De exemplu, o persoană nu are sens să decidă că renunță la fumat și se apucă de dietă dacă nu posedă de fapt voința necesară. Este preferabil să sistematizeze obiectivele progresiv în funcție de nevoi: să reducă țigările având grijă să mănânce la fel de mult, apoi urmând să reducă și numărul caloriilor îngurgitate.
În cele din urmă, modelul de mai sus sugerează că o capacitate de autocontrol se poate construi prin practică și dezvoltare personală. Angajarea zilnică în exerciții simple de autocontrol, cum ar fi evitarea alimentelor nesănătoase sau reinterpretarea pozitivă a evenimentelor care deranjează conduc la îmbunătățirea pe termen lung a comportamentelor benefice. Mai mult, starea de epuizare poate fi inversată prin repaus sau relaxare. Privarea de somn poate duce la starea cronică de epuizare a organismului, a Sinelui și, astfel, la performanțe slabe.
