Religia și căutarea sensului 

  Încă din zorii evoluției sale, ființa umană a simțit nevoia de a se manifesta la un nivel superior stării de homo sapiens, gândirea realistă implicând ancorarea într-o căutare a sensului doar din punct de vedere material. Într-adevăr, dacă la început erau considerate ca fiind prioritare satisfacerea necesităților fiziologice, a celor de securitate, socializare sau apartenență, ulterior acestora a mai apărut și nevoia de autorealizare.

  Dacă ar fi să facem o analiză logică din punct de vedere psihologic și bazându-ne pe criterii istorice, este ușor de înțeles de ce nevoia de realizare personală a apărut odată cu dezvoltarea socio-culturală, adică atunci când s-a trecut de la lupta pentru existență (căutarea zilnică a hranei, nesiguranța locuinței și teama instaurată de venirea nopții) la străduința determinată de a răspunde la întrebarea „Cine sunt și care este scopul meu în viață?”. Unii cercetători într-ale sociologiei mai glumesc pe tema aceasta, spunând că omul gândește atunci când nu are nimic de făcut.

  Pentru a intra în legătură cu sinele (luat aici drept conținutul intern al psihicului cu rol revelator) s-a apelat în primă fază la mijlocirea șamanică – consumarea de plante psihoactive, apoi la intermedierea religioasă – freventarea lăcașurilor de cult, și în final la introspecție, meditație și analiză personală. Oricare dintre aceste metode a fost și este eficientă în funcție de individ, preferințele variază în funcție de nivelul de pregătire academică, credințe, contextul cultural, mediul social, modul intern de lucru, cutume moștenite, etc. Este acesta un procedeu cu eficiență maximă pentru a realiza o conexiune stabilă și profundă cu sinele și, prin aceasta, o identificare a sensului existenței? Desigur, fiecare religie va aduce argumentul că ea deține adevărul și doar prin urmarea preceptelor promovate de dogma ei se va găsi identitatea spirituală. La o primă vedere, acest lucru ține mai mult de îndoctrinare decât de evoluție, dar privind mai departe de aparențe se realizează că există o doză de realitate. Fiecare dintre noi avem nevoia dezvoltării spirituale și contează mai puțin modul cum se percepe la nivel individual conexiunea dintre om-divinitate decât existența acestei legături definitorii pentru evoluția personală. Deci care religie este mai bună? Toate religiile sunt la fel de bune atât timp cât adepții lor nu încearcă să-i suprime pe ceilalți, iar lucrurile pot merge într-o direcție pozitivă și probabil într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat se va ajunge la o unificare a credințelor. În definitiv, religia este o cale de cunoaștere și dezvoltare, adică tocmai una dintre nevoile umane. Procesul acestei cunoașteri poate implica multe forme și multe variante, de aici și premiza că toate religiile sunt bune.

              Nevoia de schimbare, factor definitor în evoluția personală

   Totuși titlul articolului se referă la nevoia de schimbare. De ce anume schimbare? Pentru că, invariabil, contextul bio-psiho-social al zilelor noastre promovează atitudini, ideații și reprezentări mentale nocive, toxice pentru existența noastră psihică și de ce nu, pentru noi ca și indivizi. „Trebuie să mergi la școală!”, „Du-te la muncă!”, „Luptă ca să fii cel mai bun!”, „Cumpără-ți cea mai tare mașină!”, „Trebuie să fii bogat, cu bani poți cumpăra orice!”, „Distrează-te și bea până dimineață!”, „Teme-te de extratereștri!”... Toate aceste îndrumări adânc înrădăcinate în cultură nu fac altceva decât să îndepărteze omul de esența lui inițială, iar căutarea scopului devine din ce în ce mai ambiguă. De aceea apare paradoxul când o persoană considerată de ceilalți ca fiind „de succes”, cu multe realizări pe toate planurile, comite sucidul. În psihologie există conceptul de satisfacție a vieții, pe scurt, cum se simte omul în starea actuală. În mod ciudat, această satisfacție ține foarte puțin de școlarizare, posesiuni materiale sau de modul cum este perceput la nivelul grupului. În mare parte, aparține de modul cum își percepe individul existența, cât de bine își are integrate în sine principiile, valorile, convingerile și cum se raportează la restul. Ei bine, un om cu un nivel ridicat al spiritualității va avea o satisfacție a vieții mult peste medie.

  Unde este schimbarea și cum se poate realiza? Schimbarea apare la nivelul conștient și este un act care necesită motivație și investirea unei anumite doze de energie. Te simți cumva prea stresat? Simți că ai nevoie de altceva decât ceea ce îți oferă existența cotidiană? Vrei mai mult de la tine în plan spiritual? Dacă răspunzi „da” la întrebările de mai sus, înseamnă că ai făcut primul pas spre schimbare. Mai urmează să investești timp în tine. Cum vei face acest lucru? Una dintre cele mai simple metode este analiza zilnică a cauzelor și efectelor. Te gândești seara la evenimentele care au avut loc în timpul zilei și la posibilele cauze care au condus la producerea lor. La un moment dat vei realiza cum poți face analiza pe un termen mult mai lung, probabil luni sau ani, iar în urma procedeului vei avea și un beneficiu secundar: vei învăța să îți asculți glasul interior. Alături de tehnica de mai sus există desigur și altele cum ar fi cele de ordin extern: lecturarea lucrărilor care aparțin categoriei dezvoltării personale, audierea muzicii de relaxare, plimbările meditative în natură, participarea la seminarii și workshop-uri specifice.

  Orice manieră ai alege pentru a concretiza schimbarea , primul lucru pe care ar trebui să-l experimentezi este să-ți organizezi prioritățile în funcție de direcția în care dorești să mergi în evoluția ta: priorități de natură materială, spirituală sau socială. Fiecare dintre cele scrise anterior se abordează în mod diferit din punct de vedere al schimbării, dar principiul este același: caută răspunsurile în interiorul tău,  detașează-te de ceea ce îți face rău și restabilește-ți  echilibrul interior!