Ce este brainstorming-ul și la ce folosește

 

     Conform definiției, brainstorming-ul este o tehnică de rezolvare a problemelor și implică participarea unui grup de indivizi având calificări în domenii diferite și care pot da soluții în mod spontan. Ideea de brainstorming a fost popularizată de Alex Faickney Osborn în 1953 și este considerată astăzi drept un procedeu foarte util în diferite domenii care necesită gasirea unor soluții, fie la nivel de creație, fie la nivelul de rezolvare a conflictelor.

 

      Brainstorming - tehnica

 

    La ora actuală, brainstorming-ul poate fi cotat drept cea mai răspândită metodă de stimulare a creativității, în condiții de grup. Specificitatea ei rezidă din separarea care se opereaza între etapa de elaborare a ideilor și cea de evaluare a lor, esența metodei constând în diferențierea intenționată a actului imaginației de faza gândirii critice, raționale. Așadar, se trece peste gândirea centrată pe obiect, de aici și denumirea de evaluare amânată. În practica brainstorming-ului se pornește de la două principii de bază: orice individ din grup e capabil să producă idei și cantitatea dezvoltă calitatea. Deci brainstorming-ul este o tehnică cantitativă.
     Grupul de brainstorming este preferabil să fie constituit dintr-un număr par de participanți (aproximativ 10-12).

 

     Reguli necesare pentru desfășurarea unei ședințe de brainstorming:

- odată ce problema este lansată în discuția unui grup, participanții sunt încurajați să-și exprime spontan ideile care le vin în minte, oricât de absurde, nerealiste par ele în acel moment;
- este inadmisibil ca discuția să aibă loc imediat, pentru a evita inhibarea sau blocajul intelectual al participanților;
- nimănui nu îi este permis să critice ideea altcuiva;
- trebuie ascultate cu atenție toate ideile participanților, fiecare putând continua ideile generate de alți membri ai grupului;
- toate ideile sunt scrise pe tablă sau pe o foaie de flip-chart, pentru ca tot grupul să le poată vedea;
- evaluarea și selecția ideilor emise și a soluțiilor propuse e făcută de către profesor/conducătorul grupului sau împreună cu participanții, mai târziu (peste o zi, peste două zile), de aici și denumirea de „metoda evaluării amânate”. Această perioadă poate fi extinsă sau repetată până când se ajunge la promovarea unor idei interesante și la găsirea celei mai bune soluții.

     În concluzie, pentru aceasta este obligatorie respectarea a patru reguli:

1. Evaluarea negativă și pozitivă a ideilor este interzisă. Autocenzura este suprimată.
2. Ideile cele mai bizare sunt primite cu entuziasm.
3. Cantitatea este privilegiată în raport cu calitatea.
4. Asocierea de idei va fi practicată sistematic și fără limite: fiecare propunere a cuiva poate fi dezvoltată de ceilalți.

 

     Avantaje, dezavantaje și precizări 

     Avantajele metodei brainstorming:
• Permite obținerea rapidă și ușoară a ideilor noi și a soluțiilor posibile;
• Costuri reduse necesare aplicării metodei;
• Aplicabilitate largă în toate domeniile;
• Dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă.
     Dezavantajele și limitele brainstorming-ului:
• Nu suplinește cercetarea de durată, clasică;
• Depinde de calitățile liderului de a anima și dirija discuția;
• Oferă doar soluții posibile, nu și realizarea efectivă;
• Uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanți.

     Moderatorul poate interveni, favorizând căutarea de soluții prin încurajarea cu ajutorul unor fraze adecvate, în același timp trebuie să fie atent la orice intervenție inhibantă din partea vreunui membru. Există și un secretar care stenografiază tot ce se spune.

     Conducătorul de grup trebuie să fie un autentic catalizator al activității. Este necesar să practice masiv încurajarea prin fraze adecvate, dar și să contabilizeze cu atenție orice intervenție „ucigașă”. Dacă aceeași persoană comite trei erori fatale de acest gen, ea trebuie să părăsească ședința. Ori de câte ori ritmul activității trenează sau se împotmolește, conducătorul propune propriile sale idei sau folosește strategii stimulative.  Întrucât gestația ideativă poate continua și după consumarea ședinței propriu-zise, inventarul ideilor emise de participanți se consideră definitiv numai după ce moderatorul a mai colectat a doua zi dimineața (adeseori telefonic) și ideile survenite între timp.

     După această primă fază, conducătorul grupului verifică lista tuturor ideilor recoltate în ceea ce privește conciziunea și acuratețea lor, clasificându-le pe categorii. În continuare, această listă este supusă unei evaluări critice de către un juriu extern, format din experți (sau persoane care să aibă măcar un anumit nivel de competență). Din totalitatea ideilor emise, sunt reținute cele mai valabile. Dacă numărul lor reprezintă aproximativ 10-15% din totalul propunerilor realizate, se poate considera că ședința s-a încununat cu succes. Lista ideilor acceptate este multiplicată și distribuită fiecărui participant, iar un exemplar este reținut în „banca de date” a grupului.
     Mânuită cu profesionalism și inspirație, brainstorming-ul este o metodă accesibilă și eficientă în numeroase domenii de activitate umană (producție, cercetare, învățământ etc).

       Un caz particular de brainstorming este cel cu inversări de roluri, în această situație moderatorul poate interveni pentru a facilita căutarea ideilor prin schimbarea rolurilor. El are posibilitatea de a întreba asupra modului cum poate fi schimbată problema din punctul de vedere a lui X, Y, Z (de exemplu al profesorului, al părintelui, al presei, al administrației școlii, al colegilor mai mari/mici, etc). De exemplu, moderatorul ar putea întreba „ce idei ar avea un copil cu privire la această problemă?” sau „cum ar soluționa problema un profesor, diriginte, etc?”