Toată lumea are parte de momente mai bune sau mai dificile, totuși majoritatea trece mai ușor sau mai greu peste perioadele respective, fără implicații ulterioare prea grave asupra dezvoltării personalității.

        Cu toate că afirmația de mai sus poate părea destul de simplistă, conotațiile sunt mai ceva mai ample: ca să treci cu brio peste ceea ce consideri un obstacol, ai nevoie de anumite resurse, iar aceste resurse se regăsesc în cadrul familial, familiar, educație, modul de conștientizare al realității, credințele religioase, etc. Dar ce se întâmplă atunci când ai probleme și nu ai parte de resursele respective? Ce se întâmplă atunci când familia și prietenii nu au timp sau nu doresc să te asculte, la muncă este un stres continuu și totul pare să se învârtă într-un cerc negru din care nu poți să ieși, lucrurile care altădată îți făceau plăcere acum te lasă indiferent(ă)? Ce căi folosești pentru a merge mai departe? Te închizi în tine și renegi conflictul intern, spunând că așa este destinul tău și că nu ai ce face? Consumi alcool sau utilizezi tranchilizante sub formă de medicamente pentru a uita la nivel conștient (pentru că inconștientul nu-l poți adormi cu chimicale, sinele păstrează trauma mărindu-i progresiv intensitatea) sperând într-o minune pe care doar starea modificată a conștiinței ți-o poate da?

        Poți face desigur oricare dintre aceste lucruri, însă te asigur că nu rezolvi nimic, iar pe viitor situația va evolua într-un sens extrem de neplăcut, singura ta șansă este o vizită în cabinetul unui specialist care îți poate fi ghid, suport, resursă și tot ce ai tu nevoie pentru a-ți continua viața și a-ți trasa o nouă linie existențială, unde să simți din nou satisfacție, liniște și bucuria de a trăi .