dementa      De ce este important diagnosticul exact al demenței? Pentru că, pe lângă stigmatul social, a te considera bolnav de orice formă de demență îți transformă viața în mod critic. Observi zi de zi cum funcțiile tale încetinesc, nu mai simți plăcere în nicio activitate, devii un fel de „mort viu”, realizezi că ești evitat chiar și de cei apropiați, memoria îți este neclară și mai mult decât atât: ceea ce te-a definit pe parcursul existenței ca individ tinde să dispară.

 

   Potrivit criteriilor actuale, diagnosticul de demență necesită demonstrarea declinului față de nivelele anterioare funcționale, precum și a afectării mai multor domenii cognitive. O anamneză amănunțită este esențială pentru evaluarea demenței. Ea trebuie să identifice și să clarifice cronologia evenimentelor. Se va acorda o atenție specială următoarelor aspecte: modalitatea de debut (abrupt vs. insidios), istoricul bolii (evoluție progresivă, continuă, agravantă, fluctuantă), durata simptomelor. Pentru a determina dacă simptomele pacientului se încadrează printre criteriile de demență, evaluarea inițială trebuie să combine informații din mai multe surse. Componentele de bază, pe lângă anamneza centrată pe decelarea simptomelor specifice, sunt: examenul fizic, evaluarea statusului funcțional și evaluarea statusului mental.

   Pe lângă descrierea detaliată a simptomului principal care l-a adus pe pacient la medic, respectiv psiholog, anamneza trebuie să conțină antecedentele personale patologice, antecedentele heredo-colaterale și pe cele legate de consumul de medicamente (inclusiv consumul de alcool), istoricul social și cultural. Se pun întrebări specifice legate de boli sistemice relevante, boli psihice, boli neurologice cunoscute, inclusiv antecedente de traumatisme craniene, abuzul de droguri, de anumite medicamente sau de alcool, expunerea la noxe de mediu. Deoarece multe boli pot determina sau contribui la agravarea alterărilor cognitive, sunt importante toate informațiile privind orice boală intercurentă, infecțioasă sau metabolică, cum ar fi pneumonia, infecțiile tractului urinar, diabetul, insuficiența renală acută sau cronică. Sunt relevante cazurile de maladie Alzheimer la una sau mai multe rude de gradul întâi cu debut precoce, alte forme de demență sau boli genetice rare cum ar fi boala Huntington. Include informații despre evenimentele recente din viață și din mediul social, educație, starea de alfabetizare, statusul socio-economic, apartenența etnică și culturală. Acești factori pot influența rezultatele obținute la testele de evaluare a statusului mental; unele studii au arătat că unii dintre ei pot influența riscul pentru demență. Consumul de medicamente este o parte foarte importantă a evaluării inițiale, pentru că toxicitatea medicamentoasă este cea mai comună cauză de demență care poate fi vindecată sau ameliorată în mod semnificativ. Foarte multe medicamente pot determina alterări cognitive. Pacienții vor fi sfătuiți să aducă la vizita medicală toate tipurile de medicamente pe care le consumă, iar la examenul psihologic toate documentele conținând date medicale sau psihologice relevante.

    Ori de câte ori este posibil, informațiile de la aparținători pot fi extrem de utile. Informațiile obținute de la aparținători sau de la alte surse credibile pot completa datele furnizate de către pacienții cu tulburări de memorie sau care nu conștientizează severitatea declinului. Datele obținute de la rude pot fi totuși influențate de natura relației cu pacientul. Din acest motiv, obținerea relatărilor de la mai mulți membri ai familiei va crește corectitudinea concluziilor privind prezența și gradul alterărilor cognitive. Când sunt prezente și alte persoane care însoțesc pacientul, pentru a-i respecta demnitatea acestuia, va fi intervievat, mai întâi, singur. Ulterior, pacientul va fi informat că vor fi intervievați și alț i membri ai familiei. Pentru a crește probabilitatea ca aceștia să fie sinceri, se va vorbi cu ei separat. Se va acorda o mare atenție motivelor pe care le-ar avea rudele pentru a falsifica informațiile. Simptomele pot fi exagerate sau inventate dacă familia este motivată de considerente financiare sau de altă natură. În efectuarea examenului fizic în cadrul evaluării inițiale a demenței, trebuie să respectăm principiile medicale clasice: bolile cu evoluție rapidă sau cu potențial fatal trebuie identificate primele. Atenție la bolile care produc delir, deoarece acestea reprezintă o urgență medicală.

testare dementa

 

    De asemenea, dacă se constată semne de abuz sau de neglijență a pacienților din partea aparținătorilor, acestea vor fi semnalate autorităților. Pentru evaluarea statusului funcțional se foloseste un test standardizat. Pentru cazurile complexe sau dificil de evaluat, se pot folosi teste specifice pentru aparținători. Printre testele standardizate, FAQ (chestionar pentru evaluarea capacității funcționale) este testul care decelează cel mai bine demența în stadiile precoce. FAQ este un test bazat pe informații obținute de la aparținători. Evaluarea inițială a demenței trebuie să cuprindă și o evaluare cantitativă a statusului mental al pacientului. Există câteva teste cantitative succinte, ușor de efectuat și care pot oferi informațiile necesare. Ele sunt alcătuite din întrebări și sarcini care sunt structurate pentru a putea fi notate cu ușurință, de exemplu testul MMSE (Mini Mental State Examination). Acestea nu sunt teste diagnostice. Ele sunt folosite pentru: formarea unei imagini clinice complexe alături de semnele și simptomele bolnavului și de testele de evaluare a performanțelor funcționale; a oferi un reper în perspectiva monitorizării alterării funcției cognitive; reevaluarea statusului mental la persoanele care prezintă delir tratabil la evaluarea inițială; documentarea alterărilor cognitive multiple, care condiționează diagnosticul de demență. Pentru diagnosticul demenței ușoare, informațiile obținute de la aparținători despre alterările minore ale funcției cognitive sunt tot atât de importante, dacă nu chiar mai importante decât informațiile furnizate de testele cantitative, care pot să nu fie sensibile la alterările minore. MMSE este cel mai folosit și cel mai cuprinzător test succint disponibil. Totuși câteva studii au arătat sensibilitatea diferită pentru domeniile funcției cognitive. Pe baza acestor studii, decelarea cu ajutorul testului MMSE a alterării memoriei și încă a cel puțin uneia dintre celelalte componente ale funcției cognitive sugerează demența, însă alterarea exclusivă a memoriei nu elimină neapărat posibilitatea demenței.

 

dementa digitala  Din nefericire, pe lângă formele clasice de demență au apărut forme noi care se manifestă la vârste tot mai timpurii, de exemplu demența digitală. Aceasta poate apare în jurul vârstei de 30 de ani și se manifestă ca o scădere drastică a capacității cognitive în urma utilizării mediului informațional, adică nu mai folosești anumite operații ale gândirii gen abstractizare, inducție și deducție pentru că folosești informațiile pe care ți le oferă motoarele de căutare fără a mai analiza semnificația prin mentalul propriu. Concluzia? Foloseste calculatorul, nu-l lăsa pe el să te folosească!