Conceptul de corp astral se leaga in cultura vestica de cel al mortii clinice si deriva din experientele celor care au trecut prin momentele respective. Indubitabil, exista o corelatie de ordin psihologic intre viziunea propriu-zisa si expectantele subiectilor.corp astral

    Majoritatea celor care au experimentat asa-numita moarte clinica (starea in care functiile biologice critice sunt oprite pe o anumita perioada de timp, desi mai nou cercetatorii din domeniul neurostiintelor afirma faptul ca exista totusi o activitate a creierului, diminuata si mai greu masurabila), povestesc dupa revenirea in starea constienta evenimente si lucruri asemanatoare cu cele care le-au fost familiare la un moment dat. Relateaza intalniri cu rude, prieteni, calatorii in locuri din copilarie sau in zone pe care le-au considerat drept rai sau iad. Interesant este ca in culturile orientale, cei care se reintorc la stadiul constient spun lucruri aprope identice, dar caracteristice credintelor, principiilor, ideilor si constientizarii lor. Daca un occidental vede o campie verde cu multe flori si cu multi fluturi, un oriental va constata dune, munti sau stepa si va relata intalnirea lui cu divinitatea principala a religiei sale care-i spune ca nu a venit timpul sa moara, indrumandu-l sa se intoarca pe pamant in pofida faptului ca respectivul se simte foarte bine si nu doreste reintegrarea in corpul material. Desigur si in acest caz apar figuri familiare sau familiale, persoane care au contat la un moment dat intr-o anumita situatie sau care din punctul de vedere al subiectului au un statut special. Pana aici totul pare destul de clar: creierul secreta endorfine, organele senzoriale nu mai functioneaza, apar halucinatii. Bun, daca totul s-ar rezuma la cele scrise mai sus, explicatia stiintifica ar fi suficienta si toata lumea ar fi multumita.

  Mai putin multumiti de aceasta clarificare ar fi cei care trec prin cele descrise mai sus si poseda tipuri diferite de experiente. O minoritate afirma faptul ca dupa ce au fost sedati s-au trezit in afara corpului, plutind undeva sus de unde puteau sa observe ceea ce se intampla in jur: lumea panicata incercand sa-i resusciteze, discutiile dintre cadrele medicale, modul cum era manevrata aparatura, etc. Aici intervin doua explicatii: prima tine de domeniul neurostiintelor, care face apel la functionarea unor anumiti analizatori iar creierul compenseaza informatii primite prin crearea unor imagini false. Pacientul, desi nu are cum sa vada (fiind pe masa de operatie cu ochii inchisi), el poate sa auda si sa simta. Asadar, mintea lui analizeaza si integreaza informatiile primite si completeaza golurile preluand din memorie restul surselor. A doua explicatie tine de domeniul spiritualitatii care spune ca, de fapt, toti avem un corp astral care dubleaza oarecum corpul material in timpul vietii, iar atunci cand murim se detaseaza si pleaca altundeva. Sunt nenumarate scrieri care aduc dovezi fie pentru o teorie, fie pentru alta si fiecare dintre ele are sustinatorii ei.

Exista corp astral sau este doar o iluzie adanc inradacinata in inconstientul uman, fiind direct corelata cu frica de moarte si dorinta de existenta vesnica? Exista un camp energetic care supravietuieste momentului mortii? Ducem mai departe in eter informatiile si sentimentele detinute in timpul vietii? Sunt intrebari care sunt si au fost considerate esentiale in mai toate domeniile incepand de la filosofie, medicina, fizica, pana la matematica si informatica.

 Se evidentiaza anumite experiente care reclama detasarea corpului astral intr-un mod voit ca urmare a unor tehnici meditative. In cadrul acestor experiente, subiectul pleaca de langa corpul fizic, traverseaza zone, intalneste persoane, uneori intreprinde actiuni, etc. Interesant este ca dupa terminarea  procesului, verificarea persistentei actiunilor din momentele separarii celor doua corpuri duce la concluzia ca nu s-a schimbat nimic. Daca in timpul calatoriei astrale deschizi usa apartamentului sau aprinzi lumina, dupa ce se termina experienta usa ramane inchisa si lumina stinsa. Totusi se remarca faptul ca informatiile retinute sunt aproximativ reale si corecte: ceea ce vezi si observi prin tehnica respectiva se confirma la trezire.

   Deci exista sau nu corp astral?

zbor astral

Este dificil de dat un raspuns clar si cred ca fiecare ar trebui sa-si faca o introspectie si apoi sa se gandeasca bine la ceea ce-l defineste drept fiinta umana. Vrem sa fim nemuritori prin noi insine sau prin ceea ce construim? Dorim sa evoluam spiritual, acest lucru facand parte din structura noastra sau pentru ca ne temem de moarte si de probabilitatea unei judecari ale actiunilor noastre la un moment dat? Fiecare are raspunsul personal si este valabil pentru fiecare in parte.

    auraIn toate culturile, spiritualitatea a fost inevitabil asociata cu diverse manifestari de ordin fizic, observabile, care intareau credintele religioase. Una dintre acestea este asa-numitul halou sau aura, adica o emisie luminoasa de diferite intensitati si culori remarcata in jurul persoanelor care posedau o anumita incarcatura spirituala. Haloul apare in majoritatea artei de natura religioasa, indiferent de zona sau cultura. Pare a fi unul dintre punctele comune ale tuturor religiilor, lucru pe care cercetatorii l-au interpretat drept dovada a existentei unui fenomen destul de larg raspandit, caracterizat prin similitudini perceptive, reflectand credinte diferite, dar simbolizand acelasi lucru. Denumirea stiintifica a fost cea de "sinestezie", adica un fenomen neurologic in care stimularea pe o cale senzoriala sau cognitiva conduce la experiente automate involuntare intr-un al doilea canal senzorial sau cognitiv, specific in cazul de mai sus fiind exemplul in care litere, cifre, forme sau obiecte sunt percepute drept colorate. 

Din punct de vedere strict al metodologiei stiintifice, inca nu este foarte clar procesul care duce la manifestarea sinesteziei, mai ales pentru ca s-a observat individualismul perceptiv, constientizarea sinestezica variind de la o persoana la alta. Psihologia si-a adus contributia la definirea si intelegerea fenomenului, studiile in domeniu concluzionand ca experientele sinestezice pot avea consecinte masurabile ale comportamentului intr-un sens pozitiv, printr-o crestere calitativa a procesului creativ. Totusi, este destul de greu sa legi sinestezia de creativitate sau de vizualizarea aurei pentru ca o persoana cu o imaginatie bogata va supracompensa intotdeauna dimensiunea perceptiva. Pe langa teoria sinesteziei, s-au vehiculat si alte ipoteze in ceea ce priveste cauzele perceptiei aurei: iluzii, halucinatii, distorsiuni ale canalului vizual, afectiuni neurologice sau chiar o imaginatie prea bogata. Ceea ce este cert, inca nu s-a descoperit o cauzalitate acceptata a fenomenului, iar faptul ca s-a facut o identificare culturala cu spiritualitatea a facut si mai sensibila clasificarea lui drept patologie, imaginatie sau realitate.

 Totusi, cum se vizualizeaza aura? In decursul timpului s-au identificat mai multe metode, cea mai simpla fiind expusa mai jos:

- se cauta un fundal cat mai alb (perete, foaie de hartie, tablie,  masa, etc.). Ideal ar fi ca substratul sa fie lipsit de obiecte si sa se regaseasca aproape de practicant;

- mana nedominanta se aseaza in dreptul fundalului la aproximativ 5-10 cm. Prin mana nedominanta se intelege mana pe care o folositi mai rar (daca sunteti stangaci, asezati mana dreapta si invers);

- se practica o relaxare progresiva a intregului corp, fie prin metoda respiratiei ritmice si, concomitent, a detensionarii musculare, fie oricare alt procedeu invatat anterior;

- se defocalizeaza privirea. Spus mai simplu, se priveste prin mana cu ochii intredeschisi;

- la un moment dat, se va observa aparitia unei culori in jurul degetelor care usor-usor se va accentua si se va extinde asupra mainii intregi. Este esential sa nu se intrerupa exercitiul pana la perceperea totala a culorii respective;

- felicitari, aura energetica a fost vizualizata.

 Promotorii acestei metode spun ca totul tine de antrenament si ca, dupa 3-4 sedinte de observare a propriei aure, se va putea percepe si campul energetic al altei persoane destul de usor, dar in conditii favorabile: luminozitate ridicata, imobilitatea subiectului si, evident, starile care tin de relaxarea personala.mana aura

Cui foloseste aceasta observare a fenomenului?

Se presupune ca diversele culori care apar reflecta starea de sanatate sau de boala a organismului, dar ma feresc sa intru in amanunte pentru ca inclusiv terapeutii care utilizeaza procedee energetice nu au cazut de comun acord care sunt nuantele caracteristice anumitor boli, vehiculandu-se sute de ipoteze.

Indiferent de natura fenomenologica, aura reprezinta o manifestare a realitatii, fie ea interna sau externa, si inca starneste discutii in mediul academic. Vrei sa crezi in natura ei stiintifica si ca totul este doar o halucinatie vizuala? Doresti sa o constientizezi drept un criteriu de diagnostic medical sau sa o consideri o metoda de clasificare a evolutiei spirituale? Orice ai alege, este vorba doar de modul in care percepi realitatea si cat de dispus(a) esti de a privi lucrurile dincolo de aparenta.

  

     Stiinta si para-stiinta

 

    telepatiePsihologia are probabil cea mai mare legatura cu conceptul de para-stiinta, fiind domeniul din care a derivat parapsihologia, care la randul ei are anumite ramuri ce tin de pseudostiinta.

Daca am lua definitia pseudostiintei ca fiind o presupunere, cerere, credinta sau practica, in mod fals prezentata drept stiintifica, sau care nu adera la o metoda validata stiintific, nu poate fi testata in mod fiabil sau altfel spus, nu are statut stiintific, atunci am realiza ambiguitatea prin care se delimiteaza lumea stiintifica de ceea ce nu poate demonstra la un moment dat.

In decursul istoriei s-au facut multe astfel de delimitari si limitari conceptuale, cel mai recent exemplu fiind existenta bosonului Higgs, multa vreme considerat drept o particula pur ipotetica, care nu poate exista si a carei existenta nu poate fi identificata. Acest lucru a fost valabil pana acum cativa ani cand, in 2013, Cern ( Organizatia Europeana pentru Cercetare Nucleara) a demonstrat existenta particulei respective. Exemplul mentionat este cel mai elocvent in sistemul actual de valori pentru ca, daca am face trimitere la Galileo si expresia "Eppur si muove" in contextul in care la vremea respectiva astronomia era considerata erezie si pseudostiinta, am cadea in capcana dezbaterii unor idei filosofice referitoare la cine, de ce si cum limiteaza cunoasterea stiintifica prin ingradirea intr-o zona stricta a testarii si demonstratiei validate. Din punct de vedere ontologic, spiritualitatea este o stiinta, dar care nu poate fi explorata prin masuratori exacte, ci se bazeaza pe introspectie si rationament deductiv apriori, in opozitie cu empirismul din care deriva metoda stiintifica.

Asadar, putem spune ca avem doua solutii: sa admitem faptul ca, daca in acest moment, stiinta nu poate masura o dimensiune, acea dimensiune nu exista, sau sa acceptam faptul ca universul este infinit si, cel putin in teorie, aceasta infinitate poate da nastere la absolut tot ce ne-am putea imagina.

ads