- Details
- Hits: 1462
Conceptul de corp astral se leaga in cultura vestica de cel al mortii clinice si deriva din experientele celor care au trecut prin momentele respective. Indubitabil, exista o corelatie de ordin psihologic intre viziunea propriu-zisa si expectantele subiectilor.
Majoritatea celor care au experimentat asa-numita moarte clinica (starea in care functiile biologice critice sunt oprite pe o anumita perioada de timp, desi mai nou cercetatorii din domeniul neurostiintelor afirma faptul ca exista totusi o activitate a creierului, diminuata si mai greu masurabila), povestesc dupa revenirea in starea constienta evenimente si lucruri asemanatoare cu cele care le-au fost familiare la un moment dat. Relateaza intalniri cu rude, prieteni, calatorii in locuri din copilarie sau in zone pe care le-au considerat drept rai sau iad. Interesant este ca in culturile orientale, cei care se reintorc la stadiul constient spun lucruri aprope identice, dar caracteristice credintelor, principiilor, ideilor si constientizarii lor. Daca un occidental vede o campie verde cu multe flori si cu multi fluturi, un oriental va constata dune, munti sau stepa si va relata intalnirea lui cu divinitatea principala a religiei sale care-i spune ca nu a venit timpul sa moara, indrumandu-l sa se intoarca pe pamant in pofida faptului ca respectivul se simte foarte bine si nu doreste reintegrarea in corpul material. Desigur si in acest caz apar figuri familiare sau familiale, persoane care au contat la un moment dat intr-o anumita situatie sau care din punctul de vedere al subiectului au un statut special. Pana aici totul pare destul de clar: creierul secreta endorfine, organele senzoriale nu mai functioneaza, apar halucinatii. Bun, daca totul s-ar rezuma la cele scrise mai sus, explicatia stiintifica ar fi suficienta si toata lumea ar fi multumita.
Mai putin multumiti de aceasta clarificare ar fi cei care trec prin cele descrise mai sus si poseda tipuri diferite de experiente. O minoritate afirma faptul ca dupa ce au fost sedati s-au trezit in afara corpului, plutind undeva sus de unde puteau sa observe ceea ce se intampla in jur: lumea panicata incercand sa-i resusciteze, discutiile dintre cadrele medicale, modul cum era manevrata aparatura, etc. Aici intervin doua explicatii: prima tine de domeniul neurostiintelor, care face apel la functionarea unor anumiti analizatori iar creierul compenseaza informatii primite prin crearea unor imagini false. Pacientul, desi nu are cum sa vada (fiind pe masa de operatie cu ochii inchisi), el poate sa auda si sa simta. Asadar, mintea lui analizeaza si integreaza informatiile primite si completeaza golurile preluand din memorie restul surselor. A doua explicatie tine de domeniul spiritualitatii care spune ca, de fapt, toti avem un corp astral care dubleaza oarecum corpul material in timpul vietii, iar atunci cand murim se detaseaza si pleaca altundeva. Sunt nenumarate scrieri care aduc dovezi fie pentru o teorie, fie pentru alta si fiecare dintre ele are sustinatorii ei.
Exista corp astral sau este doar o iluzie adanc inradacinata in inconstientul uman, fiind direct corelata cu frica de moarte si dorinta de existenta vesnica? Exista un camp energetic care supravietuieste momentului mortii? Ducem mai departe in eter informatiile si sentimentele detinute in timpul vietii? Sunt intrebari care sunt si au fost considerate esentiale in mai toate domeniile incepand de la filosofie, medicina, fizica, pana la matematica si informatica.
Se evidentiaza anumite experiente care reclama detasarea corpului astral intr-un mod voit ca urmare a unor tehnici meditative. In cadrul acestor experiente, subiectul pleaca de langa corpul fizic, traverseaza zone, intalneste persoane, uneori intreprinde actiuni, etc. Interesant este ca dupa terminarea procesului, verificarea persistentei actiunilor din momentele separarii celor doua corpuri duce la concluzia ca nu s-a schimbat nimic. Daca in timpul calatoriei astrale deschizi usa apartamentului sau aprinzi lumina, dupa ce se termina experienta usa ramane inchisa si lumina stinsa. Totusi se remarca faptul ca informatiile retinute sunt aproximativ reale si corecte: ceea ce vezi si observi prin tehnica respectiva se confirma la trezire.
Deci exista sau nu corp astral?
Este dificil de dat un raspuns clar si cred ca fiecare ar trebui sa-si faca o introspectie si apoi sa se gandeasca bine la ceea ce-l defineste drept fiinta umana. Vrem sa fim nemuritori prin noi insine sau prin ceea ce construim? Dorim sa evoluam spiritual, acest lucru facand parte din structura noastra sau pentru ca ne temem de moarte si de probabilitatea unei judecari ale actiunilor noastre la un moment dat? Fiecare are raspunsul personal si este valabil pentru fiecare in parte.
In toate culturile, spiritualitatea a fost inevitabil asociata cu diverse manifestari de ordin fizic, observabile, care intareau credintele religioase. Una dintre acestea este asa-numitul halou sau aura, adica o emisie luminoasa de diferite intensitati si culori remarcata in jurul persoanelor care posedau o anumita incarcatura spirituala. Haloul apare in majoritatea artei de natura religioasa, indiferent de zona sau cultura. Pare a fi unul dintre punctele comune ale tuturor religiilor, lucru pe care cercetatorii l-au interpretat drept dovada a existentei unui fenomen destul de larg raspandit, caracterizat prin similitudini perceptive, reflectand credinte diferite, dar simbolizand acelasi lucru. Denumirea stiintifica a fost cea de "sinestezie", adica un fenomen neurologic in care stimularea pe o cale senzoriala sau cognitiva conduce la experiente automate involuntare intr-un al doilea canal senzorial sau cognitiv, specific in cazul de mai sus fiind exemplul in care litere, cifre, forme sau obiecte sunt percepute drept colorate. 
Psihologia are probabil cea mai mare legatura cu conceptul de para-stiinta, fiind domeniul din care a derivat parapsihologia, care la randul ei are anumite ramuri ce tin de pseudostiinta.